Recycle bin

Nu, nu e vorba de acel recycle bin a carui iconita o vedem zilnic pe monitorul computerului. Despre acela nu are rost sa vorbim, deoarece este in general folosit in scopul pentru care a fost creat si toti avem grija sa aruncam fisierele inutile acolo unde trebuie. Vreau sa vorbim despre alt fel de recycle bin, nu virtual, ci fizic, aparut de cateva saptamani (cu o mica intarziere de cateva decenii fata de altii) si prin orasul meu.

Asta pentru ca de la o vreme mi-a intrat in minte gandul colectarii selective si mi-am amenajat pe balcon un coltisor unde am inceput sa pun hartie la hartie, peturi la peturi, etc.

Gramezile incepusera sa creasca, iar in curtea blocului meu nu aparuse nici un vrajitor care sa lase peste noapte acolo containere in care sa arunc “agoniseala”. Totusi, de vreo doua-trei saptamani, mai timid si mai incet, in oras am remarcat in sfarsit mult asteptatele “butoaie colorate”.

Ieri mi-am luat constiincioasa papornitele la spinare si m-am dus sa fac “inaugurarea”! Si m-am simtit asa de bine dupa, de parca facusem o fapta nemaipomenita (chipurile trecatorilor ar fi zis cu totul altceva). Nu este nimic nemaipomenit, este ceva normal, ceva ce, intr-un alt fel, faceam si cand eram soimi ai patriei sau pionieri, cand duceam lunar la scoala hartie si sticlele groase cu gura larga de lapte sau borcanele acelea …. borcanate de iaurt (le tineti minte?). Doar ca de cand cu democratia asta navalita abuziv peste noi acum douazeci de ani si care ne-a luat, ca orice alt fenomen natural, politic sau cultural, pe nepregatite, am uitat bunele obiceiuri, le-am incadrat la categoria “apucaturi comuniste” si ne-am debarasat cu hotarare de ele. De aceea suntem mai indolenti fata de natura si mediu, mai nepasatori fata de gunoaiele care ne paveaza strazile, mai murdari si mai egoisti.

Eu am facut ieri asa cum spuneam si nu mi-a fost greu. Voi face la fel si de acum incolo. Si va invit si pe voi, cei care sunteti in aceeasi situatie cu mine – respectiv traiti ca si mine intr-o tara care a uitat sa se pastreze curata – sa faceti la fel. Stiu ca nu inseamna mare lucru, stiu ca altii nu vor face asa nici peste o suta de ani, dar daca azi incep doi-trei, maine zece-douazeci, poate ajung si nepotii nepotilor nostri sa aiba un coltisor de lume mai curat si mai verde.

http://asacredeu.wordpress.com/2010/07/05/recycle-bin/