Click pe video catre site

La coada Europei. Acolo suntem in materie de gunoaie si reciclare. Daca nu luam de urgenta masuri, manualele de geografie vor avea nevoie de modificari: va trebui sa ne trecem pe harta si muntii de gunoaie.

Asta in ciuda insistentelor europenilor, care ne cer sa intram in randul lumii civilizate.

La campionatul mondial de fotbal din Africa in 2010, noua echipe au purtat tricori confectionate din materiale reciclate, adica din gunoaie.

De altfel, in occident, hainele din materiale reciclate au ajuns o moda. Noi mai avem cale lunga pana cand vom intra in randul lumii. Aruncam 99% din toate deseurile, fata de media europeana de 38%.

Am transformat gropile de gunoi in munti de deseuri, pe care nu-i mai luam in seama. Suntem cei mai murdari din Europa, ne-o spun in fata occidentalii.

La fiecare o suta de euro cheltuiti, romanii produc 10 kilograme de gunoi. Potrivit unui studiu intocmit de biroul de statistici al Uniunii Europene, Eurostat, in 2010 un roman a ajuns sa produca aproape 400 de kilograme de deseuri menajere, iar gunoiul a fost in intregime depozitat la gropile de gunoi, adevarate bombe ecologice.

Specialistii in mediu sunt ingroziti. Cat despre refolosire, reciclam doar 1% din intreaga cantitate de deseuri, ceea ce ne plaseaza pe penultimul loc pe lista rusinii intocmita de europeni. Ultimii sunt bulgarii, care arunca chiar tot. Primii sunt austriecii, care recicleaza 70% din tot ce inseamna deseuri.

Din 2007 de cand am aderat la Uniune, ar fi trebuit sa respectam nenumarate termene care tin de legislatia de mediu.

Ramnicu Sarat. Groapa de gunoi sporeste inca de pe vremea comunismului si va fi inchisa in anul 2017. Depozitul se lateste si se inalta de la o zi la alta, spre disperarea oamenilor care traiesc in cel mai toxic mediu posibil. Aerul, apa, solul, totul in jurul lor este poluat.

Primaria ar trebui sa controleze depozitarea si sa reduca poluarea, potrivit legislatiei europene. Sa imprejmuiasca zona, sa sape in jurul gropii santuri pentru colectarea lichidului care rezulta din fermentarea deseurilor, numit levigat si sa aiba un sistem de evacuare a gazelor. Dezastrul de la Ramnicu Sarat se vede cu ochiul liber.

Deseurile biodegradabile produc metan, care este un gaz cu puternic efect de sera, de 25 de ori mai puternic decat bioxidul de carbon si care contribuie la modificarile climatice.

Levigatul balteste langa groapa de gunoi, iar raul Ramnicelu este atat de poluat incat animalele nu mai beau apa din el. Apa este neagra si face spume, de parca ar avea in ea detergent.

Ce face garda de mediu, cea care ar trebui sa vegheze la respectarea legii, sa dea amenzi si sa ridice autorizatia de functionare a gropii? Nimic.

Culmea mizeriei este ca primaria cheltuieste un miliard de lei vechi in fiecare luna pentru administrarea gropii si pentru ecologizarea ei.

1,1 miliarde de euro putem primi de la UE – fonduri nerambursabile – pana in anul 2013 pentru investitii in managementul deseurilor. Banii ne asteapta, numai ca proiectele trebuie sa treaca prin hatisul birocratic romanesc al licitatiilor si contestatiilor.

Lipsa gropilor ecologice nu numai ca distruge mediul, dar ne va costa. Riscam o amenda de 200 de mii de euro pe zi.

Pat Rat, cluj. Rasare soarele peste rampa in care se depoziteaza zilnic 30.000 de metri cubi din gunoiul clujenilor. Groapa creste inca din anii 60 si ar fi ajuns dincolo de cer daca in jurul ei nu s-ar fi stabilit peste 300 de suflete.

Ei sunt cei care “ciugulesc” zi si noapte tot ce vine la groapa. Ei sunt cei care fac practic un mare serviciu cetatenilor onorabili: colecteaza selectiv. Cauta PET-uri, metale, lemn, folie de plastic si tot ce mai poate fi vindut si reciclat.

Depozitul de la Pata Rat se intinde pe18 hectare si trebuia inchis din anul 2010. Insa din alegeri in alegeri, politicienii locali si-au pasat problema si au ascuns gunoiul sub pres.

In jurul gropii s-a stabilit o intreaga comunitate. Unii locuiesc de doua sau trei generatii pe gunoaie. Si-au improvizat locuinte din resturile pe care le-au gasit si traiesc fara apa si fara curent electric.

Pentru societate, ei nu exista, nu au acte, nu au identitate, nu au drepturi si unii dintre ei nu au iesit niciodata din rampa. Oameni, sobolani, caini si pasari depind de gunoiul nostru si mai ales de calitatea lui.

Singurul care are grija de oamenii gunoaielor este un olandez, care conduce o fundatie umanitara si ii ajuta de 15 ani incoace. Unii mananca din gunoaie si se imbolnavesc grav.

La suprafata se vad niste oameni care traiesc intr-o dezumanizare continua si castiga o paine murdara.
In adanc, functioneaza legea junglei. Sclavii fac munca de jos. Cand vine masina de gunoi, ei se inghesuie sa fie primii si sa apuce ce este mai valoros.

Cele mai cautate sunt PET-urile. Marfa ajunge apoi in cartierul Dallas, de la intrarea in rampa si este cumparata pe preturi de nimic de afaceristi. PET-urile de la Pata Rat ajung apoi la Greentech Buzau, cel mai important reciclator de mase plastic din Romania si al doilea din Europa.

Greentech cumpara tona de peturi cu 600 de euro. Gabriel Vizitiu este unul dintre clientii Greentech si vine cu Mercedesul la groapa, la lucratorii sai. Cand a inceput afacerea a inteles repede ca gunoiul inseamna bani.

Cu o investitie minima, cu o masina de presat si cateva utilaje, cu groapa aproape saturata de PET-uri si cu mana de lucru ieftina, Vizitiu a eliminat concurenta si si-a consolidat afacerea. La 600 de euro tona, castigul e pe masura. Muncitorii de pe groapa depind de Vizitiu.

In timp ce oamenii gunoaielor nu exista pentru nimeni, olandezul a inceput sa le faca baraci si a infiintat si o gradinita in Dallas, condusa de sotia lui. In mijlocul unui ocean de mizerie, Bert a inventat o insula in care copiii de pe rampa deschid ochii spre o alta lume. O lume normala.

Copiii primesc mancare si afla ca viata nu este facuta numai din gunoaie ca se poate trai si altfel. Brenda este o fetita desteapta si talentata, care locuieste intr-o cocioaba, cu un munte de gunoi in spate. Bert o ia in fiecare dimineata si o duce la gradinita.

Pentru gradinita, Brenda isi pune cele mai bune haine si, desi e un copil, vrea sa fuga din groapa. Clujul va avea o noua groapa ecologica, o investitie de 55 de milioane de euro din care 39 de milioane vin de la UE.

Proiectul a fost facut, banii au fost aprobati. O veste buna pentru clujeni, o veste proasta pentru copiii de la gradinita si pentru oamenii gunoaielor.

Buzau. Deocamdata, in Romania, gunoiul este o mina de aur numai pentru firma Greentech, care numai in anul 2010 a avut o cifra de afaceri de 60 de milioane de euro. Aici ajunge gunoiul de la Cluj.

Investitia de 35 de milioane de euro este a unor oameni de afaceri taiwanezi, care stiu ca de pilda poti face un tricou din numai cinci PET-uri. Iar o tona de plastic reciclat inseamna de fapt o economie de 800 de litri de petrol brut.

Toate PET-urile colectate in Romania ajung la fabrica din Buzau, unde sunt spalate, sortate, granulate si transformate in fibre de polyester. Marfa este vanduta apoi in toata Europa.
O singura si foarte mare problema au cei de la Greentech: materia prima.

PET-urile zac in toata tara, polueaza si-si vor schimba compozitia chimica abia peste 700 de ani. Cu toate acestea, ele inseamna bani, resurse! Paradoxal este ca desi suntem plini de PET-uri, afaceristii sunt nevoiti sa le importe din Germania.

Daca s-ar baza pe colectarea selectiva aproape inexistenta in Romania, firma ar trebui sa opreasca utilajele. Directorul de la Greentech crede ca atunci cand este vorba de gunoi, numai amenzile ar mai putea sa ne civilizeze. Grav este ca si autoritatile asista cu nepasare la dezastrul ecologic.

Roman. Raul Moldova, candva mandria regiunii, limpede si curat, este astazi mereu tulbure si cu greu mai prinzi un peste.
Din lipsa de altceva, lumea face plaja langa ciorile care vin de pe groapa, iar vacile se adapa cu apa plina de levigat.

Din 2009 si pana astazi, trei firme s-au succedat la administrarea gunoiului si niciuna nu a facut ceva ca sa reduca poluarea. Am ajuns pe groapa impreuna cu garda de mediu si noul administrator al depozitului.

Radu Gheorghies, inspectorul garzii de mediu din Neamt, crede ca este inutil sa amendeze pe cineva, din moment ce oricum groapa se va inchide anul viitor, daca se va inchide.

Unde este santul care ar trebui sa inconjoare dezastrul? Am mers in cautarea santului si administratorul Ciocan a incercat sa ne prezinte vechea albie a Moldovei drept lucrare facuta de mana omului.

Cat despre puturi de captarea biogazului, nici vorba. Cind am ajuns noi, groapa fumega. Viata langa o groapa de gunoi le distruge oamenilor sanatatea. Cand s-au mutat nu stiau ca depozitul va lua o amploare atat de mare si ca va fi total scapat de sub control.

Primaria, adica proprietarul depozitului, ar trebui la randul ei sa stie cum administeaza groapa firma Rosal. Primarul este insa multumit.

Cum ar trebui sa arate de fapt o groapa ecologica? Piatra Neamt este primul oras din Romania care are un sistem de management al deseurilor.

Proiectul a fost finantat in mare parte de Uniunea Europeana, prin guvernul Danemarcei. La Piatra Neamt oamenii au invatat cit de important este sa colecteze selectiv. Investitia a fost de 20 de milioane de euro, iar depozitul are o capacitatate de 400 de mii de metri cub.

Deseurile reciclabile sunt balotate si vandute, iar cele organice sunt transformate in ingrasamant. Deseurile sunt compactate zilnic de un utilaj care a costat 200 de mii de euro, iar peste ele se astern un strat de pamant.

Lichidul toxic rezultat din fermentarea gunoiului ajunge apoi intr-o statie de epurare complet automatizata si in urma unor procese chimice este transformat in apa curata.

In plus, depozitul are si un sistem de concasare. Cladirile demolate, resturile de borduri sunt redate circuitului economic. Am intilnit insa si un om care intr-o zi s-a suparat pe cei care arunca totul la intamplare si s-a apucat de curatenie. De unul singur.

Acum 5 ani, Bibanu, patronul unui restaurant de langa barajul Bicaz, a inceput cruciada impotriva PET-urilor de pe lac. Cu o plasa facuta din butuci, aduna PET-urile laolalta, le colecteaza si apoi le vinde cu un castig de 1.500 de euro pe luna. Dupa ce strange zilnic PET-urile aruncate de altii, Bibanu este mandru ca turistii nu mai admira gunoaiele.

In concluzie, dincolo de nepasarea si de dispretul autoritatilor pentru mediul inconjurator, toti ne plangem de mizerie, de poluare, de calitatea apei si aerului, de epuizarea resurselor.

Si cu toate acestea, tot noi poluam. Ar trebui sa invatam sa ne selectam gunoaiele. Altii o fac, ba chiar scot si profit. La urma urmei, sa nu uitam ca NOI traim in Romania. Si de noi depinde cum va arata in viitor. Curata, sau patata de propria noastra mizerie.
Sursa: Pro TV

Aproape 2.000 de firme adună deja sute de milioane de euro din gunoaiele aruncate în ţară. Aplicarea normativelor europene aduce la orizont mii de noi oportunităţi de afaceri la fel de profitabile.

Ce se poate face cu cele aproape un milion de tone de gunoi care se adună, anual, numai în Bucureşti? De pildă, prin arderea gunoaielor în incineratoare moderne, s-ar putea obţine circa 40 MW, cam cât este necesarul de energie pentru iluminatul public al Capitalei, plus funcţionarea metroului şi a transportului urban.

Dar dacă energia din gunoaie rămâne doar o ipoteză de lucru, transformarea deşeurilor urbane în bani e deja premisa din spatele afacerilor de aproape 700 de milioane de euro – colectare, transport, valorificare şi depozitare -, ale firmelor din piaţa românească a managementului deşeurilor (piaţa e dominată în proporţie de 25% de firmele de salubritate din top cinci: Urban, Romprest, Rosal, Supercom şi Rebu – n.r).

Şi potenţialul de business al acestui domeniu creşte direct proporţional cu procentele care trebuie reciclate, conform cerinţelor europene. Cel puţin în teorie. Concret, dacă „înainte“ de integrarea în UE legislaţia autohtonă impunea producătorilor să recicleze doar 20% din cantitatea de ambalaje produsă şi pusă pe piaţă – procentaj considerat prea mic pentru a fi profitabil pentru companiile de reciclare -, „după“, ţintele minimale de reciclare şi valorificare au crescut gradual în fiecare an, pentru a ajunge la 60% în 2013.

„E o afacere profitabilă, dar în timp“, explică Marin Necula, director executiv al Romprest, vizavi de rentabilitatea unui business în domeniul gestionării deşeurilor. Firma de salubrizare, cu afaceri de aproximativ 44 mil. euro în 2010, a investit numai în ultimii doi ani peste 35 mil. euro exclusiv pentru salubritate, potrivit Adrianei Calcan, director de marketing al Romprest. Bani cheltuiţi pentru achiziţionarea de utilaje specifice, europubele şi containere, dar şi a terenului pe care va fi amenajat „Centrul Verde Romprest“, unde va produce energie din resturile menajere.

Investiţii pe termen lung

Ca orice investiţie în mediu, ţine să precizeze Necula, „trebuie să fie gândită pe termen lung. Şi momentan câştigul e mic în comparaţie cu investiţiile mari care trebuie făcute“. Cât de mic? „În limita a 7%-10%“, răspunde Cristian Lazăr, director de marketing la Urban Râmnicu-Vâlcea, companie care curăţă străzile din sectorul 6 al Bucureştiului. Admite că acest domeniu nu este nici el ocolit de criza economică, efectul principal fiind „scăderea cifrei de afaceri ca urmare a scăderii bugetelor primăriilor (cu 25% pentru cheltuielile cu utilităţile – n.red.) şi restrângerii activităţii multor agenţi economici“. Afacerile Urban au scăzut de la peste 67 mil. euro, în 2009, la 52 mil. euro anul trecut.

O altă realitate a businessului cu gunoaie, în contextul economic actual, este şi întârzierea plăţii facturilor către firmele de salubrizare până la 90-120 de zile. Şi încă ceva:  deşi contribuţia românului statistic la procesul de colectare selectivă a deşeurilor menajere s-ar reduce la separarea, acasă, a gunoiului menajer în funcţie de materiale, obiceiul mai are mult până să devină rutină. Ceea ce are recul direct în business.

Dincolo de barierele pe care le au de trecut în drumul lor, cei implicaţi în gestionarea deşeurilor sunt de acord că afacerile de acest gen sunt, totuşi, o bună oportunitate: e adevărat, costă mult şi se amortizează încet, dar materia primă e sigură şi volumul ei în creştere, ceea ce garantează profitabilitatea lor pe termen lung.

De la teorie la practică

Deocamdată, România are un sistem de gestionare a deşeurilor bazat pe colectare neselectivă (adunarea gunoaielor de-a valma) şi eliminare prin depozitare (în gropi de genul celei de la Glina). Din cele 8,4 mil. tone de deşeuri municipale generate în 2009 (anul ultimelor raportări oficiale), aproape 1,5 mil. de tone au rămas necolectate. Dintre cele care au fost strânse, mai puţin de 8% au fost sortate pe tipuri de materiale şi valorificate. Spre comparatie, în Germania, 65%-70% din deşeurile de ambalaje sunt colectate selectiv, în vederea recuperării.

Aşadar, greul e tot la început. Valoarea totală a investiţiilor pe care România trebuie să le facă pentru a se conforma standardelor comunitare de management al deşeurilor se ridică la aproape 4 miliarde de euro, din care un miliard de euro numai pentru cele menajere. Cea mai costisitoare dintre obligaţiile României europene de a se alinia la standardele vecinilor din Vest este construcţia de gropi de gunoi ecologice. Până acum, Ministerul Mediului a închis peste 130 de gropi de gunoi neconforme,  iar alte 100 de depozite municipale îşi vor sista activitatea treptat, până în 2018. În prezent, numai 20 dintre depozite respectă standardele comunitare de mediu.

Dar până la depozitare, deşeurile ar trebui să fie colectate pe categorii de materiale, pentru a putea fi reciclate. Responsabile pentru amplasarea pe străzi a tomberoanelor speciale sunt autorităţile locale, în parteneriat cu societăţile de salubrizare şi cu firmele special autorizate pentru gestionarea deşeurilor, precum Eco-Rom Ambalaje, Intersemat Bucureşti, Ecologic 3R Brăila, Sota Grup Piteşi sau Eco-X Vrancea. Cum funcţionează, în fapt, acest sistem de transfer de responsabilitate? De exemplu, Eco-Rom, care realizează peste 75% din obligaţia naţională de reciclare, funcţionează ca o „interfaţă“ între producători şi retaileri – care sunt clienţii de la care firma a preluat obligaţia de a colecta şi valorifica în contul lor ambalajele -, şi colectorii de deşeuri, firmele de salubrizare şi autorităţile centrale şi locale.

Toate firmele care au externalizat activitatea obligatorie de reciclare a unor cantităţi din deşeurile produse sau importate puse pe piaţă plătesc o taxă prin care li se garantează că, odată devenite deşeuri, ambalajele sunt colectate şi reciclate de agenţi autorizaţi. La rândul lor, firmele ca Eco-Rom plătesc un anumit tarif către societăţile de salubritate şi de colectare a deşeurilor care trimit spre reciclare deşeurile, în contul clienţilor lor.

Anul acesta, obiectivul de valorificare negociat cu Bruxelles-ul ajunge la 50%. În Bucureşti, Eco-Rom are trei parteneri: Supercom (sectorul 2), Rosal (sectorul 3) şi Urban (sectorul 6). Celelalte două societăţi care au contracte pentru salubrizare cu Primăria generală – Rebu (sectoarele 4, parţial 5) şi Romprest (sectorul 1) – şi-au implementat propriul  lor sistem de colectare selectivă. Toate ­şi-au extins însă serviciile şi în ţară. Rosal, de exemplu, de care se leagă, inevitabil, numele deputatului PDL Silviu Prigoană, nu doar colectează selectiv şi vinde mai departe la reciclatori, ci a intrat şi în businessul de reciclare a maselor plastice, după ce a cumpărat utilaje care transformă PET-ul în fulgi şi pungile de plastic în granule.

Investiţiile Rosal din ultimii trei ani depăşesc 800.000 de euro. Convins că mai e mult până când românii vor învăţa să arunce gunoiul potrivit în cele trei euro-pubele (pentru sticlă, plastic sau hârtie), Bogdan Niculescu, administratorul Rosal, pariază că dacă oamenii ar fi „răsplătiţi“, cu siguranţă ar creşte rata de reciclare la populaţie. Lorita Constantinescu, directorul de comunicare de la Eco-Rom Ambalaje, are altă opinie: „dacă foloseşti ambalaje, ai o responsabilitate faţă de deşeurile astfel generate, eşti obligat să îţi asumi un comportament responsabil, şi nu invers – să fii plătit pentru a fi responsabil“.
În loc de concluzie, când vor ajunge străzile din România să strălucească de curăţenie?

Termenul-limită dat de UE o arată destul de limpede: în 2020. Ministrul mediului şi pădurilor, László Borbély, dă şi el un termen: „În 2015, tot românul îşi va alege gunoiul“.

Cât mai costă mediul……..

citeste restul articolului pe

sursa:http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_23128/VIDEO-INTERVIU-Unde-ajunge-gunoiul-de-la-containerele-speciale-Costuri-si-strategii.html

Asociaţiile de proprietari şi peroanele care locuiesc în case individuale vor avea obligaţia de a colecta selectiv deşeurile din hârtie, carton, masa plastice, folii, PET şi metal, potrivit unui proiect de hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB).

Mai mult, de anul viitor, vor trebui să colecteze separat şi deşeurile din sticlă.

Operatorii de salubrizare vor trebui să doteze asociaţiile sau proprietarii individuali cu recipienţi sau saci de plastic inscripţionaţi cu tipul de deşeu selectiv colectat. Tot operatorii vor stabili, împreuna cu persoanele fizice şi preşedinţii asociaţiilor de proprietari, o dată şi un orar pentru ridicarea deşeurilor colectate selectiv. Asociaţiile de proprietari vor desemna o persoană care va preda deşeurile operatorilor de salubrizare la data şi ora stabilită cu aceştia.

Pentru pesoanele fizice şi juridice care nu colectează selectiv, tariful de evacuare a deşeurilor menajere va fi majorat cu 50%. Pentru pesoanele fizice şi juridice care colectează selectiv, acelaşi tarif va scădea cu până la 25% din valoarea acestuia. Cantităţile minime de deşeuri evacuate lunar pentru care se va diminua tariful de evacuare a deşeurilor sunt: deşeuri hârtie-carton – 0,75 kg de persoană pe lună, deşeuri mase plastice – 1 kg de persoană pe lună, deşeuri de sticlă 0,5 kg de persoană pe lună.

Asociaţiile sau proprietarii individuali care nu vor respecta prevederilor hotărârii va primi o amendă cuprinsă între 1.000 şi 2.000 de lei.

Dacă nu preiau deşeurile colectate selectiv, nu respectă orarul stabilit sau alte prevederi ale hotărârii, operatorii de salubrizare vor fi sancţionaţi cu amendă cuprinsă între 3.000 şi 5.000 lei.

Proiectul se află deocamdată în dezbatere publică. Pentru a deveni literă de lege, el va trebui aprobat de CGMB.

Dezbatere EurActiv.ro: Au raspuns la aceste intrebari Lorita Constantinescu si Dan Ceausescu

Despre cati bani pierde Romania ca nu recicleaza corespunzator, ce sanctiuni riscam din partea UE si de ce nu exista o implicare corespunzatoare din partea cetatenilor, firmelor si a autoritatilor am discutat cu Lorita Constantinescu, director PR Eco-Rom Ambalaje si cu si Dan Ceausescu, director Filiala Urban SA Bucuresti.
Intrati in articol pentru a citi raspunsurile invitatilor

CE a lansat zilele trecute doua rapoarte importante pe mediu aratand ca doar 18 metale sunt reciclate in proportie de peste 50 %, in vreme ce majoritatea metalelor nu ajung nici macar la o rata de reciclare de 1 %.

Romania recicleaza in prezent doar 1% din deseurilemunicipale pe care le produce, iar tinta de reciclare de 50 la suta pana in 2020 nu mai poate fi atinsa, motiv pentru care statul propune o lege de management al deseurilor care va include si o serie de noi taxe.

Anul trecut romanii au depus selectiv cu 60% mai multe deseuri de ambalaje care au ajuns la reciclare, decat in 2009. Infrastructura de colectare selectiva s-a marit cu 50%, astfel incat in acest moment peste 4 milioane de romani au acces la containerele albastru, verde si galben.

Pe scurt:

* Un bucurestean genereaza aproximativ 350 de Kg de gunoi / an (deci o familie de 3 persoane depune anual peste 1 tona de gunoi)
* Bucurestiul are aprox 1.800.000 de locuitori; rezulta ca, anual in Bucuresti sunt produse peste 600.000 de tone de deseuri municipale; din aceasta cantitate, o parte ajunge la reciclare – in principal deseurile de ambalaje, prin sistemul de colectare selectiva, iar restul se depoziteaza pe groapa.
* Aproximativ 50% din deseurile municipale
reprezinta deseuri reciclabile – care nu ar trebui sa ajunga pe groapa de gunoi
* Ce intra in deseurile municipale: deseurile de ambalaje, deseurile de electrice si electronice, textile, deseuri biodegradabile, materiale de constructii – tot ce genereaza populatia
* In Romania, 99 % din toate deseurile municipale merg la groapa (conform raportului Eurostat 2009), fata de media europeana de 38%. Asta in pofida cintelor de reciclare si revalorificare impuse de UE. Pana in 2020 Romania trebuie sa ajunga la o cota de reciclare de 50 la suta pe toate fluxurile de deseuri din totalitatea deseurilor municipale
* Gunoiul costa: cu cat generezi mai mult gunoi, cu atat trebuie sa platesti mai mult – pe principiul poluatorul plateste; daca nu esti responsabil, platesti. In plus, in Romania anului 2011, trebuie sa facem clar diferenta intre gunoi si deseu (deseul este reciclabil, este un produs care se poate refolosi); doar gunoiul ajunge pe groapa
* In Romania, costul gunoiului este derizoriu, astfel incat co-interesarea financiara (sa generez mai putin gunoi ca sa platesc mai putin) nu exista; colectarea selectiva a deseurilor de ambalaje este alternativa gratuita – poti sa arunci selectiv fara sa coste.
* La nivelul lui 2011, prin finantarea industriei, 4 milioane de romani au la dispozitie sistemul de colectare selectiva pentru deseurile de ambalaje, in 150 de localitati
* Incepand cu 15 iulie 2010, prin lege, fiecare localitate este obligata sa puna pe groapa cu 15% mai putin gunoi decat luna iunie; in caz contrar, fiecare autoritate locala (Primarie) va plati o amenda de 100 ron/tona de gunoi depusa in plus – bani care se duc la AFM (car eplateste amenda la Bruxelles)

de Ionut Baias

sursa: http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_23009/Dezbatere-EurActiv.ro-Romania-recicleaza-doar-1-din-deseurile-municipale.-Cati-bani-pierdem-si-ce-sanctiuni-ne-pasc-Au-raspuns-la-aceste-intrebari-Lorita-Constantinescu-si-Dan-Ceausescu.html

Afost reciclarea deşeurilor dintotdeauna o problemă pentru populaţia din România? Primarul oraşului Agnita, Radu Curcean, ne-a vorbit despre „istoria” reciclării, înainte de 1989 şi după.

Sticla de lapte spălată zilnic şi plasa de cumpărături

De la Radu Curcean aflăm o frântură de istorie, pe care mulţi au trăit-o şi de care îşi aduc cu siguranţă aminte…De vremurile, când o sticlă de lapte era spălată zi de zi, era folosită până se spărgea, o pungă era foarte valoroasă, pentru că, la fel, era folosită de foarte multe ori, la cumpărături se mergea cu „plasa” de pânză. Pentru orice obiect se găsea o refolosire, pentru că, nefiind o societate de consum, iar în comerţ găsindu-se foarte puţine lucruri de cumpărat, oamenii trebuiau să fie inventivi şi să refolosească în diferite scopuri obiectele uzuale.

Spre deosebire de zilele noastre, în care orice produs este împachetat în foarte multe ambalaje, în timpul comunismului industria de împachetare nu era dezvoltată. De asemenea, şi importul pentru populaţie era foarte scăzut – nu se importa sau cumpăra nimic din străinătate. Mulţi îşi amintesc desigur că obiectivul principal era acela de a exporta cât mai mult şi de a importa cât mai puţin.
În oraşe gunoiul se strângea în containere mari, care erau preluate de către o firmă de salubritate şi duse la marginea oraşului, pe diferite câmpuri, unde le puteam şi vedea. La sate oamenii nu aveau un asemenea serviciu, de aceea mergeau singuri şi îşi aruncau gunoaiele pe câmp.

Înainte de 1989, în toate întreprinderile mari din ţară se punea accent pe strângerea deşeurilor feroase şi neferoase care rezultau din prelucrarea metalelor prin aşchiere. Din atelierele de bobinaje, sârma de cupru rezultată din motoarele arse şi cuprul din resturile de cabluri electrice se colectau şi se trimiteau la topit în instalaţiile metalurgice. Tot prin întreprinderi cartoanele şi alte hârtii rezultate din ambalaje se predau la fabricile de prelucrare a celulozei.

La sate se colecta îmbracămintea uzată din lănă şi se preda la DCA pentru a fi prelucrată, oamenii primeau în schimb vase de uz casnic.

De aceea putem spune că exista o formă de reciclare, chiar nu era rezultatul conştiinţei populaţiei, ci dorinţa de a primi ceva în schimb.

Colectarea deşeurilor astăzi

După 1989, lucrurile şi mai ales modul de gândire au început să se schimbe treptat, însă a fost şi este un proces de durată. S-a înţeles importanţa selecţiei deşeurilor şi s-a început căutarea de soluţii. O astfel de soluţie o constituie proiectul iniţiat de primăria Agnita, un proiect pilot PHARE 2003 pentru gestionarea deşeurilor, alcătuit din mai multe părţi: realizarea sistemului de sortare pre-tratare şi transfer, realizarea sistemului de colectare, realizarea unei campanii de promovare a sistemului către populaţie şi, nu în ultimul rând, pregătirea personalului care va opera întregul sistem.

Obiectivele generale sunt de reducerea impactului depozitelor de deşeuri asupra mediului, creşterea gradului de colectare a deşeurilor prin deservirea unor zone care nu au beneficiat de acest serviciu până în prezent şi creşterea gradului de colectare selectivă a deşeurilor în zona reprezentată de aria administrativa a oraşului Agnita, a comunelor Barghis, Chirpar si Merghindeal. Gestionarea deşeurilor poate deveni foarte simplă dacă se creează un sistem funcţional, eficient şi mai ales durabil, aşa încât nu numai că nu vor mai exista probleme legate de mediu, iar calitatea vieţii va creşte, dar ea poate fi benefică şi pentru mediul de afaceri.

Noul concept de reciclare a deşeurilor

În cadrul proiectului „Mediul clădeşte poduri”, vă prezentăm tema realizată de elevi de la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Făgăraş. Cei 15 elevi din clasa a X-a au primit în familiile lor timp de o săptămană câte un coleg din Germania de la gimnaziul „Werner Heisenberg” din Levekusen şi împreună au cercetat tema „Noul concept de reciclare a deşeurilor în Agnita şi microregiunea Valea Hârtibaciului”. Cu această ocazie, elevii au descoperit cât de importantă este reciclarea şi cum se realizează ea. Grupul de elevi a fost coordonat de profesorii Cristina-Laura Popa şi Nicolae Steavu.

sursa:

http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/cum-se-recicla-inainte-de-89-225751.html

Click pe Foto pentru a vedea Reportajul TVR

De ani buni, reciclarea este un subiect tabu pentru autorităţi, dar şi pentru populaţie. În comunism, şi, cu siguranţă, cine a fost şoim sau pionier al patriei îşi aminteşte, toţi elevii erau obligaţi să colecteze sticle şi maculatură.

Ce am câştiga dacă am recicla gunoiul? Europenii ne dau de multă vreme bani şi reţeta pentru un trai mai curat.

Aflaţi ce minuni poate face reciclarea din reportajul realizat de Elena Crăciun şi Marius Gheorghiu.

VEZI VIDEO http://tvr.ro/articol.php?id=101456&c=6754

Centrul, situat pe soseaua Odai nr. 367, este alimentat exclusiv cu energie provenita de la doua panouri solare. La EcoRampa pot fi aduse deseuri din hartie si carton, plastic, sticla alba, sticla colorata, metale feroase si neferoase, anvelope, deseuri electrice, becuri si lampi, baterii uzate si textile.

Proiect al Asociaţiei Environ

Autorităţile pregătesc transpunerea în legislaţia naţională a Directivei UE pe deşeuri, ceea ce va revoluţiona piramida gestiunii gunoiului, punând pe primul loc prevenirea apariţiei acestuia.
În următorii doi ani, România va putea aplica noua lege privind deşeurileSursa: CODRIN PRISECARU

Luna aceasta, proiectul de iniţiativă legislativă al Ministerului Mediului, prin care va fi transpusă în legislaţia naţională Directivacadru Deşeuri 2008/98/CE privind gestiunea deşeurilor, elaborată de Comisia Europeană se află în dezbatere publică pe site-ul instituţiei.

Potrivit directivei, în următorii doi ani, România trebuie să pună la punct un Plan Naţional pentru Prevenire, în spiritul noii legislaţii care modifică substanţial piramida gestiunii deşeurilor, după cum a explicat directorul Direcţiei de Gestiune Deşeuri şi Substanţe Periculoase din minister, Ionuţ Georgescu.

Prevenire înseamnă reducere

Astfel, noile norme din managementul deşeurilor pun pe primul loc prevenirea apariţiei acestora, apoi pregătirea pentru reutilizare. Acestea sunt urmate de reciclare, de alte opţiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetică, şi abia pe ultimul loc se regăseşte eliminarea. Prevenirea presupune atât reducerea consumului de resurse, cât şi reducerea cantităţii de ambalaje per produs, a cantităţii de deşeuri şi nu în ultimul rând a conţinutului de substanţe nocive al materialelor folosite în producerea ambalajelor.

În spiritul acestor prevederi, autorităţile pregătesc implementarea unui sistem integrat de management al deşeurilor, a cărui adoptare totală ar putea dura maximum cinci ani, după cum pronostica ministrul Laszlo Borbely într-un interviu acordat EVZ anul trecut.

“De-abia acum se implementează aceste sisteme”, a subliniat, ieri, Marian Proorocu, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în cadrul unui seminar internaţional despre prevenirea deşeurilor, organizat de Eco-Rom Ambalaje, care preia de la companiile producătoare de ambalaje responsabilitatea reciclării şi a valorificării acestora. Iar paşi în implementarea acestui sistem s-au făcut în cel puţin jumătate dintre judeţe, potrivit lui Proorocu.

Mai mult, în cel puţin cinci judeţe, operatorii de salubritate au anunţat deja preţuri diferenţiate pentru ridicarea deşeurilor colectate selectiv şi pentru cele luate la grămadă. Principiul care va guverna diferenţierea de preţ, ca şi amenzile pe care le prevede noua lege este “poluatorul plăteşte”. Asta înseamnă că orice cost al “gestionării deşeurilor urmează să fie suportat de producătorul iniţial de deşeuri, sau de deţinătorii actuali ori deţinătorii anteriori ai deşeurilor”, potrivit Directivei-cadru.

“Trebuie să avem măsuri concrete şi cuantificabile”, arată Ionuţ Georgescu, subliniind că politica de prevenire pe care o pregăteşte Ministerul Mediului va lua în calcul atât modelul de consum naţional, cât şi exemplele de bune practici din alte state. Ba chiar, ministerul se gândeşte “în proporţie de 99%”, să introducă o taxă de depozitare pe tona de deşeuri, prin care să le transmită un semnal de alarmă poluatorilor, dar şi să colecteze bani care apoi să meargă înapoi în sistemul de management al deşeurilor, după cum a explicat Georgescu.

Oamenii să vadă rezultatele efortului în factura lunară

Însă autorităţile trebuie să se pună de acord asupra următorilor paşi, le-a atras atenţia Joachim Quoden, care conduce ProEurope, organizaţia europeană specializată în recuperearea deşeurilor de ambalaje, din care face parte şi România.

“Ideologia este cel mai mare pericol în crearea unui sistem integrat de gestiune a deşeurilor. Nu ştiu de ce subiectul acesta este o temă atât de sensibilă, sunt mulţi «credincioşi», şi să reuşeşti să găseşti un consens este cea mai mare provocare”, a declarat acesta.

Mai mult, un aspect important este ca oamenii să vadă, la finalul lunii, pe factura pentru serviciile de salubritate, rezultatele efortului de a colecta selectiv, “pe principiul plătiţi-ne ca să colectăm selectiv, prin reducerea facturii la salubritate. Bineînţeles că oamenii trebuie şi educaţi. Este un proces dureros, mai ales că multe autorităţi locale nu sunt obişnuite să fie transparente. Dar pe termen lung asta le va ajuta”, a precizat Joachim Quoden.

Directiva europeană i-a impus Belgiei o ţintă anuală de 55%-80%, dar industria colectării selective a plusat la peste 80%. Cât priveşte rata de recuperare, au ajuns la peste 90%. Prin com paraţie, ţinta europeană de reciclare impusă României anul acesta este de 46%, pe toate fluxurile de deşeuri. “Cel mai important e să învăţaţi din greşelile noas tre”, spune Gaelle Janssens, manager de mediu la Pro Europe.

MODEL

Cum reuşesc belgienii

Belgienii sunt încurajaţi de autorităţi să trieze deşeurile, pentru că gunoiul nesortat costă. Se plăteşte atât sacul de gunoi menajer (un sac de 60 de litri costă aproape 2 euro), cât şi kilogramul de gunoi, care costă 70 de eurocenţi. La polul opus, colectarea selectivă este aproape gratis. Hârtia este colectată gratuit, la fel şi sticla.

În ceea ce priveşte ambalajele de băuturi (plastic, carton, metal), sacul de colectare costă 25 de eurocenţi, dar ridicarea este gratuită. De asemenea, şi taxele la groapa de gunoi sunt mari. Astfel, guvernul impune o taxă standard de 85 de euro pe tona de gunoi, la care se adaugă 50 de euro taxă la groapă.

“Pe termen lung, modelul belgian ar putea funcţiona în România. Însă, mereu trebuie să ţineţi cont că în ţările nordice şi în Belgia am pornit astfel de sisteme în anii ’70, deci au o istorie de câteva decenii în spatele lor”, conchide Joachim Quoden.

Săptămânalul italian “L’espresso” a publicat joi o amplă anchetă despre cea mai recentă și extrem de profitabilă afacere a Camorrei. Cu ajutorul și cu binecuvântarea autorităților române, La Camorra aduce ilegal, în România, sutele de tone de gunoaie care sufocă orașul Napoli și întreaga provincie Campania. La București, așa cum era de așteptat, decidenții tac adânc în privința acestui subiect. Nimeni nu știe nimic, nimeni nu a văzut nimic.

Deșeurile italienilor sunt aduse în România, de la Napoli, prin strâmtoarea Dardanele, până în Portul Constanța. De aici, din momentul în care au fost descărcate, dispar ca prin farmec, și, după cum spun jurnaliștii italieni, nici cel mai iscusit comisar al Gărzii de Mediu nu mai dă de urma sutelor de camioane care transportă periculoasele gunoaie.

Din Portul Constanța, deșeurile italienilor ajung la Glina, la groapa Ochiul Boului, cea mai mare parte din ele, sau în alte sute de astfel de gropi de gunoi din România, în timp ce gunoaiele noastre sunt depozitate și incinerate în gropi ilegale de gunoi, răspândite prin toată țara.

“L’espresso” mai spune că Interpolul se află în alertă maximă, de mai bine de un an și jumătate, din cauza faptului că “aici, sub Carpați, a înflorit o imensă rețea de firme ale Camorrei care se ocupă de gunoaie. Circuitul este acesta: la suprafață, tot acest business al gunoaielor este gestionat de firme românești, în spatele cărora se află însă firmele Camorrei – stăpâna absolută a afacerii cu deșeuri”, a declarat sub protecția anonimatului un important investigator al Interpolului.

În acest punct, nu putem să nu întrebăm, de ce în România nu se știe nimic despre acest imens scandal? Cine este interesat în a acoperi afacerile cu gunoi ale Camorrei napolitane? Noi, cetățenii Romaniei, plătitori de taxe și impozite, habar nu am avut de plidă că, acum aproape doi ani, Procuratura din Palermo a deschis o mare anchetă pe teritoriul românesc pentru a investiga afacerile necurate ale camorristului don Vito Ciancimino, cel care își adjudecase groapa de la Glina, incineratorul de la Ploiești și multe alte gropi de gunoi în județele Mureș și Prahova. Procuratura din Palermo a încercat în acea perioadă să oprească operațiunile din România ale boss-ului italian – deja condamnat în Italia la 13 ani de închisoare. Însă Ciancimino și asociații săi, spun ziariștii italieni, au scăpat “prin strecurătoarea dreptului penal românesc”.

După acele evenimente, groapa de la Glina a fost gestionată pentru scurt timp de Ecorec, o societate care aparținea lui fostului pesedist, acum membru de bază la UNPR, Viorel Gheorghiu (ginerele lui Bebe Ivanovici). După jumătate de an, Ecorec este cumpărată de grupul italian de firme Valente, care făcea același tip de afaceri cu gunoaiele, în anii ’80, în fosta Iugoslavie.

“Autoritățile române cunosc toate amănuntele necurate ale acestui uriaș business al deșeurilor și modul în care diferitele mafii controlează ofertanta piață a gunoiului. Astfel, de jos de la Marea Neagră și până sus, în toată partea de vest și de nord-vest a țării, bossii gunoaielor sunt camoristii italieni, în timp ce partea de est a României, legea o fac mafioții rușii și cei chinezi care se ocupă de gestiunea și traficul deșeurilor toxice care vin din fostele republici sovietice”, a explicat pentru L’espresso oficialul Interpol. Pentru ei, continuă investigatorul de la Interpol, “gunoiul nu murdărește, ci spală. Spală bani negri și suge uriașe fonduri publice. Cu alte cuvinte, UE crede că finanțează modernizarea sistemului de depozitare și incinerare a deșeurilor, dar în realitate, banii ajung în România doar pentru a umple conturile mafiei italo-române. Și uite așa, gunoiul de la Napoli a devenit o găină cu ouă de aur. Plătește guvernul român, plătește, Bruxelles-ul, în fine plătim noi toți, cetățenii europeni, pentru a umfla și mai tare conturile Camorrei, ale eco-mafiei, cum i se spune, mai nou. Și de fapt, știți unde e adevărată tragedie? În faptul că arderea acestor gunoaie venite de la Napoli se face foarte ușor aici în România, pentru că aici statul nu face nimic pentru a pedepsi distrugerea amestecată a deșeurilor, chestiune, totalmente interzisă în Italia. Nu, nu sunt povești SF ceea ce vă spun! Noi, echipa de la Interpol, investigăm această îngrozitoare afacere din România, aproape industrie, de mai bine de doi ani. Acest business italo-românesc e mai profitabil de o mie de ori decât traficul de droguri. Lucru ajuns la cote alarmante, după intrarea României în UE, atunci când criminalitatea organizată a făcut un salt calitativ, dacă putem să îi spunem așa, orientându-se către așa-zisele întreprinderi ecologice. Cu dublul avantaj că investițiile se fac la cost zero sau pe bani europeni, și în schimb se pot recicla fluvii de bani negri ai crimei organizate, într-o perfectă legalitate, într-o țară membră UE“.

Jurnaliștii de la “L’espresso” spun că, în baza datelor pe care le au, cei mai importanți exponenți ai Camorrei care au făcut o avere fabuloasă din aducerea și incinerarea gunoaielor în România sunt frații Giosue (cunoscut sub numele de Joshua) și Ciro Castellano, nepoții Pupettei Maresca, prima femeie șefă din Camorra. De ani buni de când s-au stabilit în România, frații Castellano desfășoară afacerea de zeci de milioane cu gunoi adus de la Napoli, sub paravanul restaurantelor și cluburilor de lux pe care le dețin în toată țara.

Cei de la “L’espresso” au stat de vorbă și cu un inginer italian din Lombardia, care a încercat o perioadă, pe căi legale, obișnuite, să înceapă o mică afacere de reciclare a gunoaielor, aici, în România. Inginerul s-a lovit de niște piedici imense, convingându-se în scurt timp că această piață a gunoaielor din România este doar pentru rechinii cei mari: “Aici, lucrurile funcționează așa: firmele românești, în spatele cărora se află marea criminalitate organizată italiană, obțin de la primării autorizațiile necesare pentru a înființa gropi de gunoi. Chiar acum câteva zile de exemplu s-au obținut autorizații pentru o groapă de gunoi la Cumpăna, lângă Dunăre, și pentru încă una la Valul lui Traian. Pe hârtie, adică pe autorizație, scrie că aceste gropi de gunoi vor fi folosite pentru gunoaiele urbane și industriale ale românilor din zonele respective. În realitate însă nu se întâmplă așa, întrucât sistemul de ardere a deșeurilor este rudimentar, în mare parte din cazuri, neexistând nici măcar contenitoarele cerute de normele de mediu ale UE. Astfel, primăria respectivă plătește bani mulți pentru gropile legale de gunoi, dar mare parte din gunoiul urban și industrial al românilor sfârșește în sutele de gropi ilegale de gunoi, care apar ca ciupercile după ploaie, peste tot. În acest fel, gropile de gunoi legale rămân goale și milioane de metri cubi din aceste gropi sunt libere de a fi umplute cu gunoiul adus ilegal din Italia”.

Ziariștii de la “L’espresso” încheie articolul ironizându-l pe președintele României: “Astfel, gunoiul de la Napoli a devenit un coșmar pentru și pentru români, poporul condus de Traian Băsescu, același Traian Băsescu care, în 2007, refuza cu toată tăria afacerea gunoiului, oficial și legal propusă de statul italian. Acum, la distanță de numai trei ani, gunoiul de la Napoli intră ilegal în România, prin Portul Constanța, de unde se revarsă către miile de gropi de gunoi care au invadat țara. Aceste lucruri sunt știute și ne-au fost confirmate chiar de către Poliția Română. Însă, toți acești oficiali ne-au sfătuit să ocolim și chiar să abandonăm subiectul eco-mafiei din Balcani. Pentru că nu există, de fapt. Așa cum nu există nici sutele de nave cu deșeuri care acostează zi de zi în Portul Constanța. Și așa cum nu sunt reale nici camioanele care se aud noaptea la marginile orașelor sau comunelor, descărcând gunoaie în putrefacție”.

După cum se poate vedea, scandalul gunoaielor este imens, iar guvernanții români sunt vinovați nu doar pentru că protejează, cu bună știință au ba, interesele “eco-mafiei din Balcani”, ci mai ales pentru ocultarea acestui subiect.
Publicat Vineri, 03 decembrie 2010
Cristina Horvat
sursa http://www.cotidianul.ro/130983-Mafia-napoletana-sufoca-Romania-cu-gunoaiele-italienilor