Recycle bin

Nu, nu e vorba de acel recycle bin a carui iconita o vedem zilnic pe monitorul computerului. Despre acela nu are rost sa vorbim, deoarece este in general folosit in scopul pentru care a fost creat si toti avem grija sa aruncam fisierele inutile acolo unde trebuie. Vreau sa vorbim despre alt fel de recycle bin, nu virtual, ci fizic, aparut de cateva saptamani (cu o mica intarziere de cateva decenii fata de altii) si prin orasul meu.

Asta pentru ca de la o vreme mi-a intrat in minte gandul colectarii selective si mi-am amenajat pe balcon un coltisor unde am inceput sa pun hartie la hartie, peturi la peturi, etc.

Gramezile incepusera sa creasca, iar in curtea blocului meu nu aparuse nici un vrajitor care sa lase peste noapte acolo containere in care sa arunc “agoniseala”. Totusi, de vreo doua-trei saptamani, mai timid si mai incet, in oras am remarcat in sfarsit mult asteptatele “butoaie colorate”.

Ieri mi-am luat constiincioasa papornitele la spinare si m-am dus sa fac “inaugurarea”! Si m-am simtit asa de bine dupa, de parca facusem o fapta nemaipomenita (chipurile trecatorilor ar fi zis cu totul altceva). Nu este nimic nemaipomenit, este ceva normal, ceva ce, intr-un alt fel, faceam si cand eram soimi ai patriei sau pionieri, cand duceam lunar la scoala hartie si sticlele groase cu gura larga de lapte sau borcanele acelea …. borcanate de iaurt (le tineti minte?). Doar ca de cand cu democratia asta navalita abuziv peste noi acum douazeci de ani si care ne-a luat, ca orice alt fenomen natural, politic sau cultural, pe nepregatite, am uitat bunele obiceiuri, le-am incadrat la categoria “apucaturi comuniste” si ne-am debarasat cu hotarare de ele. De aceea suntem mai indolenti fata de natura si mediu, mai nepasatori fata de gunoaiele care ne paveaza strazile, mai murdari si mai egoisti.

Eu am facut ieri asa cum spuneam si nu mi-a fost greu. Voi face la fel si de acum incolo. Si va invit si pe voi, cei care sunteti in aceeasi situatie cu mine – respectiv traiti ca si mine intr-o tara care a uitat sa se pastreze curata – sa faceti la fel. Stiu ca nu inseamna mare lucru, stiu ca altii nu vor face asa nici peste o suta de ani, dar daca azi incep doi-trei, maine zece-douazeci, poate ajung si nepotii nepotilor nostri sa aiba un coltisor de lume mai curat si mai verde.

http://asacredeu.wordpress.com/2010/07/05/recycle-bin/

Va aduceti aminte de cosurile sacosa din plastic de pe vremea comunista? Ei bine mama mea le-a gasit o intrebuintare si anume depozitam intr-un asemenea cos deseurile din plastic. Pentru hartie folosim pungile de hartie care se vand la supermarketuri.

Nu am vreun sistem foarte complicat, pur si simplu strang hartia si plasticul in doua pungi diferite pe care le duc apoi la containerele din fata blocului. Mi-ar placea sa am un cos ca acesta:

foto www.kitchencritic.co.uk

in bucatarie, dar nu stiu de unde sa-l iau inca, plus ca fratele meu nu este prea fan reciclare, i se pare ca ne aglomeram inutil

Nu vreau sa pozez intr-o ecologista convinsa, pentru ca nu sunt, insa incerc sa fac cat pot. Strang sticle, borcane, sticle de plastic, reviste, ziare, pliante si alte hartii si pungi. Le pun pe toate in pungi si le duc jos la containerele speciale. Cel putin o data pe saptamana am ceva de aruncat.

Nu arunc nici o punga de plastic, la fel le strang pe toate in debara si cand sunt prea multe fac o selectie si le arunc pe majoritatea, mai putin pe cele pe care le folosesc la gunoi.Nu cumpar pungi speciale pentru gunoi, le refolosesc pe cele cumparate de la magazin. Sticlele de mici dimensiuni si borcanele le strang tot in debara. Pe unele le mai folosesc pentru a-mi duce mancare la birou, dar cand se strang prea multe le arunc pe toate odata, imi las doar unul sau doua de rezerva.

Nu este deloc comod, totul e peste mana mai ales ca abia am inceput. Au adus containerele speciale, anul trecut prin vara.

Nu e comod nici “mental” pentru ca nu am cu cine discuta despre asta ca sa ajung sa imi creez un reflex.

Nu stiu prieteni care sa recicleze selectiv in mod constant. Nici eu nu o fac in mod constant, din comoditate.

Mai arunc cate un borcan la gunoi pentru ca nu am timp sa il spal si ma grabesc. Singura treaba comoda pe care o fac este sa colectez uleiul folosit la prajit, sa il strang intr-o sticla de ulei si sa il dau pentru facut mancare cainelui de la curte. Nu stiu cat de bine face cainelui, dar ii place mai mult orezul fiert cu legume si ulei. In rest, merg pe bicicleta la birou, aproape zilnic cand sunt peste 10 grade dimineata si e frumos afara, iar despre pasiunea legata de hainele second hand, vorbesc mai mult la mine pe blog.

Cele bune,
Fingo
http://schimbahainele.blogspot.com/

Colectarea selectiva in Japonia este uimitoare.

Desi japonezii sunt cu MILIOANE DE ANI VOINTA INAINTE, prin acest documentar dorim sa aratam ca nu este dificil sa colectam selectiv.

TREBUIE DOAR SA NE PROPUNEM ACEST LUCRU.

Pasul 1:

in bucatarie am 1 cos de gunoi cu 2 cosulete in el – pun hartia la hartie, plasticul la plastic si resturile la resturi. Sticlele de plastic si cele de sticla merg direct la pasul 2

Asa arata sertarul inchis

Pasul 2:

de cate ori se umplu duc cosurile in camera tehnica unde am un sac pentru hartie, 2 saci pentru peturi si plastice si o punga pentru sticle

Camera tehnica

Cand se umplu sacii ii sui in masina si ii duc la cel mai apropiat punct de reciclare unde la bag pe toate in containerele corespunzatoare.

Merg cu sacii acasa si reiau procesul

Alexandru Graur

http://alexgraur.wordpress.com

le tin pe toate sub chiuveta pana cand se aduna suficiente pentru a merita drumul la containere. asta pentru ca deocamdata nu sunt pe strada mea, si nici in drumul meu spre serviciu. atunci cand se umple o cutie, le duc cu un prieten care ma ajuta si care de asemeni crede in colectarea selectiva.

sub chiuveta am un cos de plastice, borcanele le pun unele peste altele. intr-o sacosa adun hartia.
in principal sunt sticle de plastic. doze de bere. cutii de conserve. borcane. cutii de carton si alte ambalaje care nu sunt murdare de mancare. coli de scris. reviste, b-24-fun.

apoi le pun intr-o cutie d-asta mare sau un sac. toate la un loc. si apoi la containere le asez pe fiecare unde trebuie. plasticele sunt intr-o punga separata. sticla si metalul merg la un loc. hartia ramane in sacosa ei. dureaza un minut. principalul e sa gasesti un loc de depozitare convenabil si sa iti amintesti sa clatesti sticlele, borcanele, si in general chestiile murdare care pot mucegai sau mirosi urat.

lada asta e colectata in doua luni.
Dorin

Salut, scriu acest post deoarece cred ca sunt mandrul proprietar al celui mai comod sistem casnic de separare a materialelor reciclabile si vreau sa vi-l impartasesc pentru ca are rezultate si la sotia mea care nu prea….se implica

Nu va entuziasmati prea tare, am spus comod, nu altceva.

Sistemul se bazeaza pe principiul “lenesul mai mult munceste” dar cum spuneam este eficient si in cazul persoanelor mai, mult mai comode (am uitat sa precizez: are un dezavantaj, va trebuie o masina).

1. Primul pas – Separarea Primara

Am doua cosuri de gunoi, o Galeata si o Punga de Hartie

Tot ce este Reciclabil ajunge in Punga, restul in galeata.

2. A doilea pas- Separarea Secundara

Cand se umple Punga, intr-un minut le si separ in pungile din masina.

In portbagajul masini am 4 pungi (momentan 2, e inceput de an) Hartie, Plastic, Metal, Sticla.

Dupa ce se umple o punga din masina, ma duc la tomberoanele mele din cartier si golesc toate pungile.

3. Al treilea pas – Reluarea Procesului

Da, am pus acest pas pentru ca trebuie sa ai un sistem, ceva care sa mearga de la sine, ceva care sa nu creeze probleme “oranduirii” din casa.

Singurul disconfort al acestui sistem este acela ca mi se intampla sa ma plimb prin oras cu cele 4 pungi pe bancheta din spate ( dupa ce umplu o punga le pun acolo ca sa-mi amintesc ca trebuie sa trec pe la tomberoane). si poate parea cam Ciudat.

Dar ma consolez cu ideea ca poate cineva intelege ca Nu Sunt Gunoaie si ca ma duc sa le Reciclez.

Stiu ca sistemul ridica multe “probleme” dar pentru mine functioneaza.

Va rog sa imi dati alte exemple poate imi eficientizez munca

Dan Patzelt